FÍSĂ, fise, s. f. Mică placă de metal, de os, de material plastic etc., care, în baza unei convenții, poate înlocui monede sau poate servi ca marcă de plată în localurile de consumație, la jocurile de cărți etc.; jeton. ♦ (Piesă metalică în formă de) monedă care, introdusă în mecanismul unui automat, declanșează funcționarea acestuia. Fisă de telefon. ◊ (Fam.; în expr.) A-i pica (sau cădea) cuiva fisa = a înțelege repede despre ce este vorba. – Din ngr. físa.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a FÍSĂ s. f. 1. piesă de metal de formatul unei monede, care poate declanșa mecanismul unui automat; jeton. ♦ (fam.) a-i pica (sau cădea) cuiva ă = a înțelege repede despre ce este vorba. 2. placă mică de metal, de os etc., rotundă sau pătrată, întrebuințată ca marcă de plată la jocul de cărți, în localurile de consumație etc. (< ngr. fisa)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
FÍSĂ s.f. Piesă de metal de formatul unei monede, care se introduce în mecanismul unui telefon public automat pentru a putea vorbi. ♦ Placă mică (de metal, de os etc.), rotundă sau pătrată etc., întrebuințată ca marcă de plată la jocul de cărți în localurile de consumație etc. [Cf. fr. fiche].
Sursa: Dicționar de neologisme
físă s. f., g.-d. art. físei; pl. físeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită fisă f. marcă de joc: câte zece parale fisa? AL. [It. FISCIA, printr’un intermediar grec modern].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
FÍSĂ, fise, s. f. Mică placă de metal, de os, de material plastic etc., care, în baza unei convenții, poate înlocui monede sau poate servi ca marcă de plată în localurile de consumație, la jocurile de cărți etc.; jeton. ♦ (Piesă metalică în formă de) monedă care, introdusă în mecanismul unui automat, declanșează funcționarea acestuia. Fisă de telefon. ◊ (Fam.; în expr.) A-i pica (sau cădea) cuiva fisa = a înțelege repede despre ce este vorba. – Din ngr. físa.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) FIȘÁ, fișez, vb. I. Tranz. A extrage pe fișe însemnări dintr-o lucrare (științifică) scrisă, în vederea documentării, a elaborării unei opere etc. ♦ A extrage pe fișe datele bibliografice fundamentale privitoare la o carte sau la un periodic, pentru a le așeza în catalogul bibliotecii, a întocmi o bibliografie etc. – Din fișă.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
FIȘÁ vb. tr. a alcătui fișe (asupra unui material, unor cărți etc.). (< fișă)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
FIȘÁ vb. I. tr. A face, a alcătui fișe (asupra unui material, asupra unor cărți etc.). [P.i. -șez. / < fișă].
Sursa: Dicționar de neologisme
fișá (a ~) vb., ind. prez. 3 fișeáză, 1 pl. fișắm; conj. prez. 3 să fișéze; ger. fișấndSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită FIȘÁ, fișez, vb. I. Tranz. A extrage pe fișe însemnări dintr-o lucrare (științifică) scrisă, în vederea documentării, a elaborării unei opere etc. ♦ A extrage pe fișe datele bibliografice fundamentale privitoare la o carte sau la un periodic, pentru a le așeza în catalogul bibliotecii, a întocmi o bibliografie etc. – Din fișă.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) FÍȘĂ, fișe, s. f. 1. Foaie (mică) de hârtie sau de carton pe care își face însemnări cel ce strânge material pentru elaborarea unei opere, pe care se redau extrase dintr-o lucrare etc. ♦ (În biblioteci) Foaie de carton de format unitar pe care se trec datele bibliografice fundamentale privitoare la o carte sau la o publicație periodică. ♦ Fișă personală = act în care se trec datele personale ale unui salariat. Fișă de sănătate = document în care se trec date în legătură cu sănătatea cuiva. Fișă de evidență = foaie volantă folosită în lucrările de evidență contabilă pentru urmărirea sistematică a fiecărui mijloc economic, proces sau sursă sub aspectul creșterii, al diminuării și al existenței soldului la o anumită dată. Fișă tehnologică = (formular care conține) totalitatea indicațiilor privitoare la fazele unui anumit proces de producție. 2. (Tehn.) Piesă de la capătul unui cordon de rețea, care se introduce într-o priză, într-un cuplu etc. spre a stabili legătura cu o linie electrică, telefonică etc. – Din fr. fiche.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a FÍȘĂ s. f. 1. foaie de hârtie, bucată de carton etc. pe care se scriu însemnări, cuvinte, pe care se extrag citate etc. ◊ foaie de carton care cuprinde datele biobliografice asupra unei cărți dintr-o bibliotecă. ◊ foaie care conține note, observații, detalii documentare. ◊ (cont.) ~ de evidență = imprimat servind pentru urmărirea sistematică a unui mijloc economic, a unui proces, a unui cont etc. ◊ ~ tehnologică = formular special care conține indicațiile privind tehnologia, organizarea și planificarea unui anumit proces de lucru. ◊ act care cuprinde datele personale ale cuiva. ♦ ~ de sănătate = foaie în care se trec datele în legătură cu sănătatea cuiva. 2. ștecher. 3. (constr.) adâncime de batere a piloților2. (< fr. fiche)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
FÍȘĂ s.f. 1. Foaie de hârtie, bucată de carton etc. pe care se scriu însemnări, cuvinte, pe care se extrag citate etc.; foaie de carton care cuprinde datele bibliografice asupra unei cărți dintr-o bibliotecă; foaie care conține note, observații, detalii documentare. ♦ Act care cuprinde datele personale ale cuiva. ◊ Fișă de sănătate = foaie în care se trec datele în legătură cu sănătatea cuiva. 2. Ștecher. [< fr. fiche].
Sursa: Dicționar de neologisme
fíșă (-șe), s. f. – Foaie pe care se fac însemnări pentru strîngerea de material în vederea elaborării unei lucrări. Fr. fiche. Este dublet de la fisă, s. f. (plăcuță), prin intermediul ngr. (Tiktin).Sursa: Dicționarul etimologic român *fíșă f., pl. e (fr. fiche, d. ficher, a înfige). Marcă de metal orĭ de alt-ceva, jeton întrebuințat la joc. Bucată de hîrtie cu diferite însemnărĭ așezată în ordine între alte hîrtiĭ. – Fals fisă.
Sursa: Dicționaru limbii românești
fíșă (foaie, piesă) s. f., art. fíșa, g.-d. art. fíșei; pl. fíșeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită FÍȘĂ, fișe, s. f. 1. Foaie (mică) de hârtie sau de carton folosită pentru a face însemnări în cursul unei documentări sau în vederea elaborării unei lucrări; conținutul unei fișe. ♦ (În biblioteci) Foaie de carton de format unitar pe care se trec datele bibliografice fundamentale privitoare la o carte sau la o publicație periodică. ♦ Fișă personală = act în care se trec datele personale ale unui salariat. Fișă de sănătate = document în care se trec date în legătură cu sănătatea cuiva. Fișă de evidență = foaie volantă folosită în lucrările de evidență contabilă pentru urmărirea sistematică a fiecărui mijloc economic, proces sau sursă sub aspectul creșterii, al diminuării și al existenței soldului la o anumită dată. Fișă tehnologică = (formular care conține) totalitatea indicațiilor privitoare la fazele unui anumit proces de producție. 2. (Tehn.) Piesă de la capătul unui cordon de rețea, care se introduce într-o priză, într-un cuplu etc. spre a stabili legătura cu o linie electrică, telefonică etc. – Din fr. fiche.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)