FIRICÍCĂ, firicele, s. f. Plantă erbacee cu peri lânoși, frunze lanceolate și flori strânse mănunchi la vârful tulpinii (Filago germanica). – Fir + suf. -icică.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a firicícă f., pl. ele (d. fir). O plantă care crește pin [!] locurĭ aride, din familia compuselor, numită și lînăriță (filágo germánica).
Sursa: Dicționaru limbii românești
firicícă s. f., g.-d. art. firicélei; pl. firicéle, art. firicéleleSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită FIRICÍCĂ, firicele, s. f. Plantă erbacee cu peri lânoși, frunze lanceolate și flori strânse mănunchi la vârful tulpinii (Filago germanica). – Fir + suf. -icică.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)