Am găsit 14 definiții pentru cuvantul/cuvintele fior:

FIÓR, fiori, s. m. Senzație (ușoară) de frig (însoțită de tremur); p. ext. emoție vie pricinuită de un sentiment puternic (mai ales de frică); zguduire nervoasă. [Pr.: fî-or.Pl. și: fioruri] – Lat. febris.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



fiór s.m. (reg.) jneapăn, ienupăr, jep.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

fiór (-ri), s. m. – Senzație ușoară de frig, însoțită de tremur. Lat. febris (Pușcariu 616; Candrea-Dens., 593; REW 3230; DAR; Giuglea, LL, I, 172), cf. comel. fiora „febră”. Rezultatul normal, *fiore, a primit un sing. analogic, format pe baza pl. fiori (după Pușcariu și Candrea-Dens., ar trebui plecat de la un lat. *februm. Der. înfiora, vb. (a scutura; a face să tremure, a speria; a agita, a scutura ușor; a neliniști, a tulbura); înfiorător, adj. (cumplit, înspăimîntător, cutremurător). Pentru fioros, cf. fiară. Înfiora nu pare a fi cunoscut în Banat (ALR, I, 100), cf. mr. nhiuredz, nhiurare, pe care Pascu, I, 100, le explică printr-un lat. *infebrāre.
Sursa: Dicționarul etimologic român

fiór m. (lat. *fĕbrum, îld. fĕbrĭs, frigurĭ, febră, ca alior d. helléb(ŏ)rus. Cp. cu lăor și cĭur). Tremurătură pe care o simțĭ din cauza friguluĭ, a frigurilor saŭ a emoțiuniĭ: a simți un fior, niște fiorĭ; mĭ-a trecut un fior pin [!] trup; trec, mă pătrund fioriĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

fiór (fi-or) s. m., pl. fióri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

fior m. 1. tremurătură cauzată de frig sau de friguri; 2. fior cauzat de o emoțiune violentă. [Cf. lat. FEBRIS, friguri].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

FIÓR, fiori, s. m. Senzație (ușoară) de frig (însoțită de tremur); p. ext. emoție vie provocată de un sentiment puternic (mai ales de frică); zguduire nervoasă. [Pr.: fi-or.Pl. și: fioruri] – Lat. febris.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

FIÓR, fiori, s. m. Senzație (ușoară) de frig (însoțită de tremur); p. ext. emoție vie pricinuită de un sentiment puternic (mai ales de frică); zguduire nervoasă. [Pr.: fî-or.Pl. și: fioruri] – Lat. febris.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

fiór s.m. (reg.) jneapăn, ienupăr, jep.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

fiór (-ri), s. m. – Senzație ușoară de frig, însoțită de tremur. Lat. febris (Pușcariu 616; Candrea-Dens., 593; REW 3230; DAR; Giuglea, LL, I, 172), cf. comel. fiora „febră”. Rezultatul normal, *fiore, a primit un sing. analogic, format pe baza pl. fiori (după Pușcariu și Candrea-Dens., ar trebui plecat de la un lat. *februm. Der. înfiora, vb. (a scutura; a face să tremure, a speria; a agita, a scutura ușor; a neliniști, a tulbura); înfiorător, adj. (cumplit, înspăimîntător, cutremurător). Pentru fioros, cf. fiară. Înfiora nu pare a fi cunoscut în Banat (ALR, I, 100), cf. mr. nhiuredz, nhiurare, pe care Pascu, I, 100, le explică printr-un lat. *infebrāre.
Sursa: Dicționarul etimologic român

fiór m. (lat. *fĕbrum, îld. fĕbrĭs, frigurĭ, febră, ca alior d. helléb(ŏ)rus. Cp. cu lăor și cĭur). Tremurătură pe care o simțĭ din cauza friguluĭ, a frigurilor saŭ a emoțiuniĭ: a simți un fior, niște fiorĭ; mĭ-a trecut un fior pin [!] trup; trec, mă pătrund fioriĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

fiór (fi-or) s. m., pl. fióri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

fior m. 1. tremurătură cauzată de frig sau de friguri; 2. fior cauzat de o emoțiune violentă. [Cf. lat. FEBRIS, friguri].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

FIÓR, fiori, s. m. Senzație (ușoară) de frig (însoțită de tremur); p. ext. emoție vie provocată de un sentiment puternic (mai ales de frică); zguduire nervoasă. [Pr.: fi-or.Pl. și: fioruri] – Lat. febris.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)