FIÓNC s. n. v. fiong.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a fĭonc n., pl. urĭ (ngr. fĭóngos, d. it. fiocco, moț, cĭuf). Mold. Fundă, nod elegant făcut dintr´o cordică. – Pop. și fĭong (ca frang îld. franc).
Sursa: Dicționaru limbii românești
FIÓNC s. n. v. fiong.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)