FÍNIȘ, finișuri, s. n. Parte finală a unei curse sportive, parcursă cu efort maxim în vederea obținerii unei performanțe cât mai bune. – Din engl., fr. finish.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a FÍNIȘ s. n. 1. linia de sosire la o probă de alergări, curse etc. 2. partea finală a unei probe; capacitatea unui sportiv de a termina în forță o întrecere. (< engl., fr. finish)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
FÍNIȘ s.n. 1. Linia de sosire la o probă de alergări, curse etc. 2. Partea finală a unei probe; capacitatea unui sportiv de a sfârsi puternic o întrecere. [< engl., fr. finish].
Sursa: Dicționar de neologisme
FINIȘ, com. în jud. Bihor în Depr. Beiuș; 3.688 loc. (1995). Păstrăvărie. Prelucr. lemnului.Sursa: Dicționar enciclopedic fíniș s. n., pl. fínișuriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită FÍNIȘ, finișuri, s. n. Parte finală a unei curse sportive, parcursă cu efort maxim în vederea obținerii unei performanțe cât mai bune. – Din engl., fr. finish.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)