FINISÁRE, finisări, s. f. Acțiunea de a finisa și rezultatul ei; finisaj. – V. finisa.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a FINISÁRE s.f. Acțiunea de a finisa și rezultatul ei; finisaj; finiție. [< finisa].
Sursa: Dicționar de neologisme
FINISÁRE (‹ finisa) s. f. Ultima fază sau ultimul grup de faze din procesul tehnologic de fabricație, de confecționare ori de execuție a unui obiect, a unei construcții etc., prin care li se dă aspectul, forma și dimensiunile definitive.Sursa: Dicționar enciclopedic finisáre s. f., g.-d. art. finisắrii; pl. finisắriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită FINISÁRE, finisări, s. f. Acțiunea de a finisa și rezultatul ei; finisaj. – V. finisa.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
finisare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul finisa