fílcă f., pl. ĭ (cp. cu turc. filka, cotiledon, și cu rus. vilka, furcă, cu pilka, ferăstrăŭ mic, pol. filka, ferăstrăŭ mic, joc cu mingea). Br. Lopată cu care se bate mingea la joc. V. rachetă, leafă 2, trapașcă, batal și bătălăŭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești