fiitór, fiitoáre, adj. (înv.) care este, care există, existent, în ființă.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
fiitór, -oáre adj. (d. a fi). L. V. Care este, existent. Sec. 19 (pin [!] confuziune cu viitor). Viitor.
Sursa: Dicționaru limbii românești