FIÍNDCĂ conj. (Arată legătura cauzală dintre afirmația din propoziția regentă și cea din propoziția subordonată) Pentru că, deoarece; de vreme ce. – Fiind (< fi) + că.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a fiind-că conj. (fiind, d. sînt și că). Din cauză că: mă duc fiind-că am treabă; fiind-că am treabă, mă duc. – Ferește-te de a zice: dar, cum (fr. comme) nu era acasă, am plecat. Zi: dar, fiind-că nu era acasă, am plecat. – Și cinderă că (Trans.) și cindură că (Mold.), derivat din fiind-că și pintru-că. Pop. fincă.
Sursa: Dicționaru limbii românești
fiíndcă (fi-ind-că) conjcț.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită !fiínd că (dat ~) loc. conjcț.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită fiindcă conj. indică cauza sau motivul.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
FIÍNDCĂ conj. (Arată legătura cauzală dintre afirmația din propoziția regentă și cea din propoziția subordonată) Pentru că, deoarece; de vreme ce. – Fiind (< fi) + că.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)