Am găsit 11 definiții pentru cuvantul/cuvintele fie:

FÍE2 s. f. (Înv.; azi pop., urmat de un adj. pos. sg.) Fiică. A fost fie-sa pe la noi.Lat. filia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

FÍE1 conj. 1. (În corelație cu sine însuși sau cu „or” și „sau”, introduce o propoziție disjunctivă, exprimând nu numai alternanța sau opoziția, ci și o nuanță de condiție) Ori... ori... 2. (Urmat de „și” introduce o propoziție concesivă) Chiar (și), măcar. – Lat. fiat.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


fíe (-íi), s. f. – Fiică, fată. – Var. fiie, fiiă, (Bihor) hie. Mr. hil’e, megl. iil’e. Lat. fῑlia (DAR), cf. it. figlia (v. lomb. fiia), fr. fille, sp. hija, port. filha. Cuvînt înv. (cf. ALR 193), supraviețuiește curent în expresia fie-mea, fie-ta, fie-sa; cf. și fă.Der. fiică (var. fică), s. f., formație dim. cu suf. -ică, ca în fetică, mătușică (analogia cu maică, sugerată de DAR, nu prezintă interes); este cuvînt care l-a înlocuit pe cel anterior. Cf. fiu, fă.
Sursa: Dicționarul etimologic român

1) fíe f. (lat. filia, it. figlia, fr. fille, sp. hija, pg. filha. V. fiu). Fiică (numaĭ în locuțiunile fie-mea, fie-ta și fie-sa).
Sursa: Dicționaru limbii românești

2) fíe conj. (conj. d. sînt). Orĭ, saŭ, indiferent dacă: toțĭ oameniĭ, fie tinerĭ, fie bătrînĭ. Interj. Și dacă, nu-maĭ pasă, primesc, admit: Fugĭ, că te vede! – Fie!.
Sursa: Dicționaru limbii românești

fíe1 conjcț.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

fíe2 vb. v. fi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

fie ! int. exprimă o consimțire: primesc, mă învoiesc ! [V. fi].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

fie f. fiică: fie-sa. [Lat. FILIA].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

FÍE1 conj. 1. (În corelație cu sine însuși sau cu „or” și „sau”, introduce o propoziție disjunctivă, exprimând nu numai alternanța sau opoziția, ci și o nuanță de condiție) Ori... ori... 2. (Urmat de „și” introduce o propoziție concesivă) Chiar (și), măcar. – Lat. fiat.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

FÍE2 s. f. (Înv.; azi pop., urmat de un adj. pos. sg.) Fiică. A fost fie-sa pe la noi.Lat. filia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

fie - Verb, Conjunctiv, prezent, persoana a III-a, plural - pentru cuvantul fi

fie - Verb, Conjunctiv, prezent, persoana a III-a, singular - pentru cuvantul fi