FIDÉL, -Ă, fideli, -e, adj. 1. Statornic în sentimente, în convingeri etc.; foarte devotat, credincios. 2. Care reproduce, urmează cu exactitate un model, o normă, un obicei; care păstrează (ceva) întocmai. Traducere fidelă. ♦ (Adverbial) În mod exact, cu exactitate. – Din fr. fidèle, lat. fidelis.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a FIDÉL, -Ă adj. 1. statornic în sentimente; credincios, devotat. 2. exact; care păstrează, reproduce (ceva) întocmai. (< fr. fidèle, lat. fidelis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
FIDÉL, -Ă adj. 1. Care păstrează credință; credincios, devotat. ♦ (Despre soți) Care nu se înșală, care nu au legături extraconjugale. 2. Exact; care păstrează, reproduce (ceva) întocmai. [< fr. fidèle, cf. lat. fidelis].
Sursa: Dicționar de neologisme
fidél (fidélă), adj. – Credincios, leal, statornic în sentimente. Fr. fidèle. Înv., se folosește numai cu o nuanță comico-melodramatică ca și der. săi (din fr.): fidelitate, s. f.; infidel, adj.; infidelitate, s. f.Sursa: Dicționarul etimologic român *fidél, -ă adj. (lat. fidelis, d. fides, credință. V. des-fid, per-fid, affidavit).
Sursa: Dicționaru limbii românești
fidél adj. m., pl. fidéli; f. fidélă, pl. fidéleSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită fidel a. 1. care se ține de cuvânt, care stărue în afecțiunile sau opiniunile sale;2. exact: traducător fidel; 3. credincios, cu totul devotat: amic fidel.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
FIDÉL, -Ă, fideli, -e, adj. 1. Statornic în sentimente, în convingeri etc.; foarte devotat, credincios. 2. Care reproduce, urmează cu exactitate un model, o normă, un obicei; care păstrează (ceva) întocmai. Traducere fidelă. ♦ (Adverbial) În mod exact, cu exactitate. – Din fr. fidèle, lat. fidelis.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)