Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele fidea:

FIDEÁ s. f. Pastă făinoasă (industrială), în formă de fire lungi și subțiri (prezentate mai ales sub formă de gheme). – Din ngr. fidés.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



fideá s. f. – Pastă făinoasă, tăiței. Ngr. φιδές, care pare der. din gr. ὄφις, ngr. ὀφίδιον „șarpe” (Flechia, Arch. glott. it., II, 345; Cihac, II, 660; REW 3306; DAR; Gáldi 189); pentru semantism, cf. it. vermicelli. Din gr. derivă și alb. fidhi (după Meyer 100, din it.), it. fedellini (după Schiaffini, Arch. Rom., VIII, 294 și Prati 421, cf. REW 3306, de la *fillèlifilo), genov. fide, sp. fideos (după Corominas, II, 515, din sp. fidear „a crește”, și acesta din arab. fâd).
Sursa: Dicționarul etimologic român

fideá f., pl. ele (cuv. turco-ar. d. ngr. fidés și ofidi, care e vgr. óphis, ophídion, șarpe. D. ar. vine sp. fideos, fidea). Tăĭețeĭ [!] cilindricĭ care se fac în fabricĭ și se mănîncă ferțĭ [!] în supă ș. a. – În est fedea.
Sursa: Dicționaru limbii românești

fideá s. f., art. fideáua, g.-d. art. fidélei
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

fidea f. un fel de cocă, în formă de firișoare lungi și subțiri, ce se pune în supă. [Gr. mod. FIDÈS].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

FIDEÁ s. f. Pastă făinoasă (industrială), în formă de fire lungi și subțiri (prezentate mai ales sub formă de gheme). – Din ngr. fidés.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)