FETIȘOÁRĂ, fetișoare, s. f. (Pop. și fam.) Fetiță. – Fată + suf. -ișoară.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a fetișoáră f., pl. e. Fată mică. Vechĭ. Fecĭoară.
Sursa: Dicționaru limbii românești
fetișoáră (pop., fam.) s. f., g.-d. art. fetișoárei; pl. fetișoáreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită FETIȘOÁRĂ, fetișoare, s. f. (Pop. și fam.) Fetiță. – Fată + suf. -ișoară.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) FEȚIȘOÁRĂ, fețișoare, s. f. Diminutiv al lui față. – Față + suf. -ișoară.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a fețișoáră s. f., g.-d. art. fețișoárei; pl. fețișoáreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită FEȚIȘOÁRĂ, fețișoare, s. f. Diminutiv al lui față. – Față + suf. -ișoară.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)