FEȚIÁL s. m. (la romani) preot și magistrat dintr-un colegiu de 20 de membri, având funcția de a împlini formalitățile juridice și religioase referitoare la război. (< fr. fétial, lat. fetialis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
fețiál m., pl. lĭ (lat. fetialis, fals fecialis). Preutu roman care consacra pin [!] anumite ceremoniĭ declarațiunile de războĭ și tratatele de pace. Eĭ formaŭ un colegiŭ de 20 de membri, ĭar în ambasadă mergeaŭ 4. Adj. Dreptu fețial.
Sursa: Dicționaru limbii românești
fețiál (-ți-al) s. m., pl. fețiáliSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită