FERMENEÁ, fermenele, s. f. Haină scurtă făcută din stofă brodată cu fir sau cu mătase, uneori căptușită cu blană, pe care o purtau odinioară boierii peste anteriu; scurteică îmblănită cu blană de oaie, purtată de țărani. – Din tc. fermene.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a fermeneá (fermenéle), s. f. – Haină scurtă de catifea, cu mîneci lungi, folosită în trecut de boieri, iar astăzi de țărani. – Mr. fermene. Tc. fermene (Șeineanu, II, 169; Meyer 100; Lokotsch 604), cf. ngr. φέρμελη, alb. fermelje, bg. fermene.Sursa: Dicționarul etimologic român
fermeneá f., pl. ele (turc. fermena, pop. fermene). Vechĭ. Un fel de ilic blănit pe care-l purtaŭ odată boĭeriĭ și-l maĭ poartă și azĭ țăraniĭ în Muntenia.
Sursa: Dicționaru limbii românești
fermeneá (înv.) s. f., art. fermeneáua, g.-d. art. fermenélei; pl. fermenéle, art. fermenéleleSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită fermeneà f. 1. od., scurteică cusută cu fir, cu sau fără blană (se purta de boieri în timpul verii): boierii cei mari purtau vara fermeneaua scurtă GHICA; 2. camizol de atlaz al cocoanelor: Arghira purta o fermenea de catifea neagră FIL.; 3. azi, în Muntenia, scurteică țărănească ce acopere numai pieptul și brațele. [Turc. FERMENÈ].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
FERMENEÁ, fermenele, s. f. Haină scurtă făcută din stofă brodată cu fir sau cu mătase, uneori căptușită cu blană, pe care o purtau în trecut boierii peste anteriu; scurteică îmblănită cu blană de oaie, purtată de țărani. – Din tc. fermene.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)