Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele ferfenița:

FERFENIȚÁ vb. I v. ferfeniți.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



FERFENIȚÁ vb. I v. ferfeniți.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

FÉRFENIȚĂ s. f. (Pop. și fam.) Zdreanță. ◊ Loc. vb. A (se) face sau a (se) rupe ferfeniță = a (se) rupe tare, a (se) distruge; a (se) ferfeniți. ♦ (Adverbial) În zdrențe, numai zdrențe. S-a întors ferfeniță. [Var.: (reg.) férfeliță s. f.] – Cf. ucr. ferfélća.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

férfeniță f., pl. e (rut. ferféla, -élicĕa, viscol, zăpadă spulberată). Fam. Lucru foarte rupt, sfîșiat: haĭna, cartea s´a făcut ferfeniță. A face pe cineva ferfeniță, a-l bate răŭ. – Și férfeliță și férferiță. V. jarchină.
Sursa: Dicționaru limbii românești

!férfeniță (pop., fam.) s. f.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

ferfeniță f. Mold. sdreanță. [Poate în legătură cu ferfăn].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

FÉRFENIȚĂ s. f. (Pop. și fam.) Zdreanță. ◊ Loc. vb. A (se) face sau a (se) rupe ferfeniță = a (se) rupe tare, a (se) distruge; a (se) ferfeniți. ♦ (Adverbial) În zdrențe, numai zdrențe. S-a întors ferfeniță. [Var.: (reg.) férfeliță s. f.] – Cf. ucr. ferfélća.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)