feresău (firisău), feresáie, s.n. (reg.) ferăstrău.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
feresắŭ, V. fĭerăstrăŭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
feresău n. Mold. ferestrău. [Ung. FERESZÖ].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a