felezắŭ n., pl. ăĭe (ung. felezö, fölözö, răzătoare, răzuitoare, chibrit). Nord. Mătură mare de curățat grîu de pleavă saŭ de măturat curtea orĭ strada. V. tîrn.
Sursa: Dicționaru limbii românești
felezău n. măturică răsfirată și lungă în coadă, sau târn din nuiele de mesteacăn cu o coadă lungă, de curățat gunoaiele grâului vânturat. [Ung. FELEZÖ].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a