FEÉRIC, -Ă, feerici, -ce, adj. Cu aspect sau caracter de feerie, nespus de frumos, plin de poezie, minunat, încântător. – Din fr. féerique.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a FEÉRIC, -Ă adj. de feerie; minunat, încântător, fermecător, de vis. (< fr. féerique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
FEÉRIC, -Ă adj. De feerie; minunat, încântător. [Pron. fe-e-. / < fr. féerique].
Sursa: Dicționar de neologisme
*feéric, -ă adj. (fr. féerique). De feerie, ca în poveștile zînelor: spectacul [!] feeric, pĭesă feerică. Adv. Iluminat feeric.
Sursa: Dicționaru limbii românești
feéric adj. m., pl. feérici; f. feérică, pl. feériceSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită feeric a. 1. relativ la fee: credința în sufletu-mi pusese poveștile-i feerici EM.; 2. minunat, care pare săvârșit de o fee: spectacol feeric.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
FEÉRIC, -Ă, feerici, -ce, adj. Cu aspect sau caracter de feerie, minunat, încântător. – Din fr. féerique.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)