Am găsit 5 definiții pentru cuvantul/cuvintele fecunda:

FECUNDÁ, fecundez, vb. I. Tranz. A provoca o fecundație, a face să procreeze. – Din fr. féconder, lat. fecundare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



FECUNDÁ vb. I. tr. A provoca fecundație, a pune în stare de procreație. [< lat. fecundare, cf. fr. féconder].
Sursa: Dicționar de neologisme

fecundá (a ~) vb., ind. prez. 3 fecundeáză
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

fecundà v. a face fecund, productiv.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

FECUNDÁ, fecundez, vb. I. Tranz. A provoca o fecundație, a face să procreeze. – Din fr. féconder, lat. fecundare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

fecunda - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul fecund

fecundă - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul fecund