Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele februarie:

FEBRUÁRIE s. m. A doua lună a anului; faur1, făurar1. [Pr.: -bru-a-.Var.: (înv.) február s. m.] – Din lat. februarius.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



FEBRUÁRIE s. m. a doua lună a anului; făurar. (< lat. fébruarius)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

FEBRUÁRIE s.m. A doua lună a anului; făurar. [Pron. -bru-a-, var. februar, fevruarie s.m. / < lat. februarius].
Sursa: Dicționar de neologisme

februárie s.m. invar. A doua lună a anului, care urmează după ianuarie și care are 28 de zile în anii comuni și 29 de zile în anii bisecți; (pop.) faur1, făurar1. • sil. -bru-a-. și (înv.) februar s.m. / <lat. fĕbrŭarĭus, -ii. (DEXI – „Dicționar explicativ ilustrat al limbii române”, Ed. Arc & Gunivas, 2007)
Sursa: Definiții ale unor cuvinte care nu există în alte dicționare

februárie (fe-bru-a-ri-e) s. m., g.-d. lui februárie; abr. febr.; II /.02./-02-
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

Februarie m. a doua lună a anului, numită de popor Făurar sau luna lui Faur. [Și Fevruarie: de origină slavo-greacă].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

FEBRUÁRIE s. m. A doua lună a anului; faur1, făurar1. [Pr.: -bru-a-.Var.: (înv.) február s. m.] – Din lat. februarius.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)