FEȘTÍLĂ, feștile, s. f. Fitil (de lumânare, de lampă, de opaiț); p. ext. lumânare. – Din sl. svĕštilo.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
feștílă (feștíle), s. f. – Fitil de lampă. Sl. svĕštilo (Miklosich, Slaw. Elem., 44; Miklosich, Lexicon, 832; Cihac, II, 108; Conev 62), cf. cr. svĕštilo „fitil”.Sursa: Dicționarul etimologic român feștilă, feștile s. f. țigară.Sursa: Dicționar de argou al limbii române feștílă f., pl. e (vsl. svĕštilo, svetilo, lampă; sîrb. svetilo, lumină; bg. svĕtilo, fitil; rus. svĕtilo, fanar, svĕtilĭnĕa, fitil; rut. sĭvitilo, lumină. V. fitil). Maĭ rar. Fitil.
Sursa: Dicționaru limbii românești
feștílă, -e, s.f. – Fitil (de lumânare, lampă, opaiț). Feștilă, nume de fam. – Din sl. svěštilo (MDA).
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș
feștílă s. f., g.-d. art. feștílei; pl. feștíleSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită feștilă f. Mold. fitil. [Slav. SVEȘTILO].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
FEȘTÍLĂ, feștile, s. f. Fitil (de lumânare, de lampă, de opaiț); p. ext. lumânare. – Din sl. svĕštilo.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) 