FAȚETÁT2, -Ă, fațetați, -te, adj. Care a fost tăiat, șlefuit în fațete. – V. fațeta.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a FAȚETÁT1 s. n. Fațetare. – V. fațeta.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
FAȚETÁT s.n. Fațetare. [< fațeta].
Sursa: Dicționar de neologisme
fațetát2, -ă adj. 1 (tehn.) Care este tăiat sau șlefuit în fațete (1). 2 (tipogr.; despre clișee sau piese de stereotipie) Care este prelucrat pentru a permite fixarea pe un suport. • pl. -ți, -te. / v. fațeta. („DEXI – Dicționar explicativ ilustrat al limbii române”, Ed. ARC & GUNIVAS, 2007)
Sursa: Definiții ale unor cuvinte care nu există în alte dicționare
FAȚETÁT1 s. n. Fațetare. – V. fațeta.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) FAȚETÁT2, -Ă, fațetați, -te, adj. Care a fost tăiat, șlefuit în fațete. – V. fațeta.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
fațetat - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul fațeta