Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele farmacie:

FARMACÍE, farmacii, s. f. 1. Știință care se ocupă cu problemele preparării, păstrării, controlului și distribuirii medicamentelor. 2. Loc special amenajat în care se păstrează, se distribuie, se vând și uneori se prepară medicamente; potică1, spițerie. – Din fr. pharmacie, lat. pharmacia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

FARMACÍE s. f. 1. ramură a științelor medicale care studiază prepararea, păstrarea, distribuirea și controlul medicamentelor. 2. laborator, loc unde se prepară și se vând medicamente. (< fr. pharmacie, lat. pharmacia, gr. pharmakeia)
Sursa: Marele dicționar de neologisme


FARMACÍE s.f. 1. Disciplină medicală care studiază prepararea, păstrarea, distribuirea și controlul medicamentelor. 2. Laborator, prăvălie, local unde se prepară și se vând medicamente. [Gen. -iei. / < fr. pharmacie, cf. gr. pharmakon – remediu].
Sursa: Dicționar de neologisme

farmacíe s.f. Știință care se ocupă cu prepararea, păstrarea, distribuirea, controlul și evaluarea terapeutică a medicamentelor și cu ansamblul de date fizice, chimice și biologice legate de acestea. ◊ Farmacie chimică = ramură a farmaciei care se ocupă cu studiul proprietăților compușilor chimici farmaceutici și cu prepararea lor. Farmacie galenică = ramură a farmaciei care se ocupă cu obținerea și condiționarea materiilor prime medicamentoase. 2 Unitate sanitară unde se depozitează, de obicei pe o perioadă limitată de timp și într-un stoc (în funcție de solicitări), și se eliberează medicamente (uneori preparându-se), produse tehnico-medicale și igienico-sanitare. ◊ Compar. Este curățenie ca la farmacie. 3 Arta de a prepara medicamente. Unele medicamente presupun o farmacie complicată. ◊ Fig. Prepararea bucatelor este o adevărată farmacie. • pl. -ii. g.-d. -iei. / <fr. pharmacie, it. farmacia; cf. gr. φαρμακεία <φαρμακεύω „a lecui cu medicamente”.
Sursa: Definiții ale unor cuvinte care nu există în alte dicționare

*farmacíe f. (vgr. pharmakía și -keía, vindecare pin [!] farmece; lat. pharmácia și -ía, it. farmacía, fr. pharmacie. V. farmec). Știința preparăriĭ medicamentelor. Localu în care se vînd. Profesiunea de farmacist. V. spițerie.
Sursa: Dicționaru limbii românești

farmacíe s. f., art. farmacía, g.-d. art. farmacíei; pl. farmacíi, art. farmacíile
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

farmacie 1. arta de a prepara și de a compune medicamente: a studia farmacia; 2. spițerie, locul unde ele se prepară, se conservă și se vând; 3. profesiune de farmacist; 4. colecțiune de medicamente.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

FARMACÍE, farmacii, s. f. 1. Știință care se ocupă cu prepararea, păstrarea, controlul și distribuirea medicamentelor. 2. Unitate specializată în care se păstrează, se distribuie, se vând și uneori se prepară medicamente; potică1, spițerie. – Din fr. pharmacie, lat. pharmacia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)