Am găsit 39 de definiții pentru cuvantul/cuvintele faraon:

FARAÓN, faraoni, s. m. 1. Titlu pe care îl purtau vechii regi ai Egiptului; persoană care avea acest titlu. ♦ (Fam., ir. sau glumeț) Țigan. 2. (Înv.) Numele unui joc de cărți. – Din fr. pharaon.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



FARAÓN s. m. 1. titlu purtat de regii Egiptului antic. 2. rasă foarte veche de câini, tipul clasic al ogarilor, favoritul faraonilor (1). (< fr. pharaon, lat., gr. pharao)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

FARAÓN s.m. Titlu purtat de vechii regi egipteni. [Pron. -ra-on. / < gr. pharaon, cf. fr. pharaon].
Sursa: Dicționar de neologisme

faraón (-ni), s. m.1. Titlu purtat de vechii regi ai Egiptului. – 2. Țigan. – 3. Nume al unui joc de cărți. Gr. φαραῶ, prin intermediul sl. faraonŭ, și modern din fr. pharaon (Tagliavini, Arch. Rom., XVI, 370). Explicația sensului 2 este aceeași cu a cuvîntului țigan; cu sensul 3 are pl. faraoane.Der. faraoană, s. f. (țigancă); faraonit, s. m. (înv., egiptean).
Sursa: Dicționarul etimologic român

faraón (joc) s. n., pl. faraoane
Sursa: Dictionnaire morphologique de la langue roumaine

faraon, faraoni s. m. 1. (iron., glum.) țigan. 2. șeful unei bande de hoți.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

faraón s.m. 1 Titlu purtat de regii Egiptului antic (care se considerau de natură divină și stăpâni deplini ai teritoriului și ai populației țării). ♦ Persoană care avea acest titlu. ♦ Ext. Rasă foarte veche de câini, tipul clasic al ogarilor, favoritul faraonilor. 2 (fam., iron. sau glum.) Țigan. 3 Eufem. (pop.) Diavol. 4 Numele unui joc de cărți. • pl. -i. / <slav. фарао(нъ), ngr. φαραώ, fr. pharaon; cf. lat. pharaon, -onis, gr. φαραώ <cuv. egiptean.
Sursa: Definiții ale unor cuvinte care nu există în alte dicționare

faraón, -oánă s. (d. faraon, rege egiptenesc [!]). Iron. Țigan (adică venit din sud, pe unde-s oamenĭ maĭ negricĭoșĭ, ca și sp. Gitano, Țigan, adică „Egiptean”). Sec. 19 (fr. pharaon). Un fel de stos. Adj. Găinĭ faraoane, un fel de găinĭ foarte micĭ. V. nadolean.
Sursa: Dicționaru limbii românești

FARAÓN, faraoni, s. m. 1. Titlu pe care îl purtau vechii regi ai Egiptului; persoană care avea acest titlu. ♦ (Fam., ir. sau glumeț) Țigan. 2. (Înv.) Numele unui joc de cărți. – Din fr. pharaon.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

faraón s. m., pl. faraóni
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

faraon m. 1. porecla țiganilor pe cari poporul îi crede originari din Egipt (v. ighiptean); 2. un fel de joc în cărți, la fel cu stosul: și-a pierdut starea în cărți jucând faraonul AL. ║ a. se zice de o varietate de pere: pere faraoane. [Dela Faraon].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

Faraon m. numele biblic al vechilor regi egipteni.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

FARAÓN, faraoni, s. m. 1. Titlu pe care îl purtau vechii regi ai Egiptului; persoană care avea acest titlu. ♦ (Fam., ir. sau glumeț) Țigan. 2. (Înv.) Numele unui joc de cărți. – Din fr. pharaon.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

FARAÓN, faraoni, s. m. 1. Titlu pe care îl purtau vechii regi ai Egiptului; persoană care avea acest titlu. ♦ (Fam., ir. sau glumeț) Țigan. 2. (Înv.) Numele unui joc de cărți. – Din fr. pharaon.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

FARAÓN s. m. 1. titlu purtat de regii Egiptului antic. 2. rasă foarte veche de câini, tipul clasic al ogarilor, favoritul faraonilor (1). (< fr. pharaon, lat., gr. pharao)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

FARAÓN s.m. Titlu purtat de vechii regi egipteni. [Pron. -ra-on. / < gr. pharaon, cf. fr. pharaon].
Sursa: Dicționar de neologisme

faraón (-ni), s. m.1. Titlu purtat de vechii regi ai Egiptului. – 2. Țigan. – 3. Nume al unui joc de cărți. Gr. φαραῶ, prin intermediul sl. faraonŭ, și modern din fr. pharaon (Tagliavini, Arch. Rom., XVI, 370). Explicația sensului 2 este aceeași cu a cuvîntului țigan; cu sensul 3 are pl. faraoane.Der. faraoană, s. f. (țigancă); faraonit, s. m. (înv., egiptean).
Sursa: Dicționarul etimologic român

faraón (joc) s. n., pl. faraoane
Sursa: Dictionnaire morphologique de la langue roumaine

faraon, faraoni s. m. 1. (iron., glum.) țigan. 2. șeful unei bande de hoți.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

faraón s.m. 1 Titlu purtat de regii Egiptului antic (care se considerau de natură divină și stăpâni deplini ai teritoriului și ai populației țării). ♦ Persoană care avea acest titlu. ♦ Ext. Rasă foarte veche de câini, tipul clasic al ogarilor, favoritul faraonilor. 2 (fam., iron. sau glum.) Țigan. 3 Eufem. (pop.) Diavol. 4 Numele unui joc de cărți. • pl. -i. / <slav. фарао(нъ), ngr. φαραώ, fr. pharaon; cf. lat. pharaon, -onis, gr. φαραώ <cuv. egiptean.
Sursa: Definiții ale unor cuvinte care nu există în alte dicționare

faraón, -oánă s. (d. faraon, rege egiptenesc [!]). Iron. Țigan (adică venit din sud, pe unde-s oamenĭ maĭ negricĭoșĭ, ca și sp. Gitano, Țigan, adică „Egiptean”). Sec. 19 (fr. pharaon). Un fel de stos. Adj. Găinĭ faraoane, un fel de găinĭ foarte micĭ. V. nadolean.
Sursa: Dicționaru limbii românești

FARAÓN, faraoni, s. m. 1. Titlu pe care îl purtau vechii regi ai Egiptului; persoană care avea acest titlu. ♦ (Fam., ir. sau glumeț) Țigan. 2. (Înv.) Numele unui joc de cărți. – Din fr. pharaon.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

faraón s. m., pl. faraóni
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

faraon m. 1. porecla țiganilor pe cari poporul îi crede originari din Egipt (v. ighiptean); 2. un fel de joc în cărți, la fel cu stosul: și-a pierdut starea în cărți jucând faraonul AL. ║ a. se zice de o varietate de pere: pere faraoane. [Dela Faraon].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

Faraon m. numele biblic al vechilor regi egipteni.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

FARAÓN, faraoni, s. m. 1. Titlu pe care îl purtau vechii regi ai Egiptului; persoană care avea acest titlu. ♦ (Fam., ir. sau glumeț) Țigan. 2. (Înv.) Numele unui joc de cărți. – Din fr. pharaon.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

FARAÓN, faraoni, s. m. 1. Titlu pe care îl purtau vechii regi ai Egiptului; persoană care avea acest titlu. ♦ (Fam., ir. sau glumeț) Țigan. 2. (Înv.) Numele unui joc de cărți. – Din fr. pharaon.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

FARAÓN s. m. 1. titlu purtat de regii Egiptului antic. 2. rasă foarte veche de câini, tipul clasic al ogarilor, favoritul faraonilor (1). (< fr. pharaon, lat., gr. pharao)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

FARAÓN s.m. Titlu purtat de vechii regi egipteni. [Pron. -ra-on. / < gr. pharaon, cf. fr. pharaon].
Sursa: Dicționar de neologisme

faraón (-ni), s. m.1. Titlu purtat de vechii regi ai Egiptului. – 2. Țigan. – 3. Nume al unui joc de cărți. Gr. φαραῶ, prin intermediul sl. faraonŭ, și modern din fr. pharaon (Tagliavini, Arch. Rom., XVI, 370). Explicația sensului 2 este aceeași cu a cuvîntului țigan; cu sensul 3 are pl. faraoane.Der. faraoană, s. f. (țigancă); faraonit, s. m. (înv., egiptean).
Sursa: Dicționarul etimologic român

faraón (joc) s. n., pl. faraoane
Sursa: Dictionnaire morphologique de la langue roumaine

faraon, faraoni s. m. 1. (iron., glum.) țigan. 2. șeful unei bande de hoți.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

faraón s.m. 1 Titlu purtat de regii Egiptului antic (care se considerau de natură divină și stăpâni deplini ai teritoriului și ai populației țării). ♦ Persoană care avea acest titlu. ♦ Ext. Rasă foarte veche de câini, tipul clasic al ogarilor, favoritul faraonilor. 2 (fam., iron. sau glum.) Țigan. 3 Eufem. (pop.) Diavol. 4 Numele unui joc de cărți. • pl. -i. / <slav. фарао(нъ), ngr. φαραώ, fr. pharaon; cf. lat. pharaon, -onis, gr. φαραώ <cuv. egiptean.
Sursa: Definiții ale unor cuvinte care nu există în alte dicționare

faraón, -oánă s. (d. faraon, rege egiptenesc [!]). Iron. Țigan (adică venit din sud, pe unde-s oamenĭ maĭ negricĭoșĭ, ca și sp. Gitano, Țigan, adică „Egiptean”). Sec. 19 (fr. pharaon). Un fel de stos. Adj. Găinĭ faraoane, un fel de găinĭ foarte micĭ. V. nadolean.
Sursa: Dicționaru limbii românești

FARAÓN, faraoni, s. m. 1. Titlu pe care îl purtau vechii regi ai Egiptului; persoană care avea acest titlu. ♦ (Fam., ir. sau glumeț) Țigan. 2. (Înv.) Numele unui joc de cărți. – Din fr. pharaon.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

faraón s. m., pl. faraóni
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

faraon m. 1. porecla țiganilor pe cari poporul îi crede originari din Egipt (v. ighiptean); 2. un fel de joc în cărți, la fel cu stosul: și-a pierdut starea în cărți jucând faraonul AL. ║ a. se zice de o varietate de pere: pere faraoane. [Dela Faraon].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

Faraon m. numele biblic al vechilor regi egipteni.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

FARAÓN, faraoni, s. m. 1. Titlu pe care îl purtau vechii regi ai Egiptului; persoană care avea acest titlu. ♦ (Fam., ir. sau glumeț) Țigan. 2. (Înv.) Numele unui joc de cărți. – Din fr. pharaon.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)