FANATÍSM s. n. Atașament excesiv, pătimaș pentru o convingere, o persoană etc., dublat de o totală intoleranță față de convingerile altora. – Din fr. fanatisme.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a FANATÍSM s. n. zel excesiv, credință religioasă dusă la extrem. ◊ devotament pătimaș, înfocat pentru o credință, pentru o idee etc., manifestat și printr-o intoleranță violentă față de adversari. (< fr. fanatisme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
FANATÍSM s.n. Zel excesiv, credință religioasă dusă la extrem. ♦ Devotament pătimaș, temerar pentru o credință, pentru o idee etc., manifestat și printr-o intoleranță violentă față de adversari. [< fr. fanatisme].
Sursa: Dicționar de neologisme
fanatísm s. n., pl. fanatísmeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită fanatism n. 1. zel excesiv pentru ale religiunii; 2. aderare îndărătnică și violentă.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
FANATÍSM, fanatisme, s. n. Zel excesiv pentru o religie. ♦ Atașament exagerat, pentru o convingere, o idee etc., dublat de o totală intoleranță față de adversari. – Din fr. fanatisme.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)