Am găsit 11 definiții pentru cuvantul/cuvintele fan:

FAN, fani s. m. (Livr.) Admirator entuziast, pasionat, al unei vedete, al unei mișcări artistice; simpatizant. – Din engl., fr. fan.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



-FÁN2, -FANÍE elem. „apariție, strălucire, transparență”. (< fr. -phan, -phanie, cf. gr. phainein, a apărea)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

FAN1 s. m. admirator fanatic al vedetelor ecranului sau ale cântecului; suporter al muzicii de jaz sau rock. (< engl., fr. fan)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

FAN s.m. (Anglicism) Tânăr admirator al vedetelor ecranului sau ale cântecului; suporter al muzicii de jaz v. aligator (2) [în DN]. [< it., fr., engl. fan < engl. fanatic].
Sursa: Dicționar de neologisme

fan, fánuri, s.n. (înv.) cutie de lanternă, de felinar.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

*fan s. m., pl. fani
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

FAN, fani, s. m. Admirator entuziast, pasionat, al unei vedete, al unei mișcări artistice etc.; simpatizant. – Din engl., fr. fan.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

FÂN s. n. Iarbă cosită și uscată, servind ca nutreț pentru vite; fânaț. – Lat. fenum.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

fân s. n., pl. fấnuri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

fân n. iarbă cosită și uscată la soare servind de nutreț vitelor. [Lat. FENUM].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

FÂN s. n. Iarbă cosită și uscată, servind ca nutreț pentru vite; fânaț. – Lat. fenum.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)