Am găsit 23 de definiții pentru cuvantul/cuvintele fabrica:

FABRICÁ, fábric, vb. I. Tranz. A produce o marfă în serie și în cantități mari, prelucrând materia primă într-o fabrică, într-o uzină etc. ♦ P. gener. (Fam.) A face, a confecționa, a realiza. ♦ Fig. A născoci, a plăsmui, a inventa. – Din fr. fabriquer, lat. fabricare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



FABRICÁ vb. tr. 1. a produce anumite obiecte prin prelucrarea unei materii prime într-o fabrică sau uzină. 2. (fam.) a face ceva la repezeală. ◊ (fig.) a născoci, a inventa. (< fr. fabriquer, lat. fabricare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

FABRICÁ vb. I. tr. 1. A lucra, a confecționa anumite obiecte prin prelucrarea unei materii prime. ♦ A lucra prin procedee mecanice (mai ales într-o fabrică). 2. (Peior.) A face ceva la repezeală; a născoci, a inventa. [P.i. fábric. / < fr. fabriquer, cf. lat. fabricare].
Sursa: Dicționar de neologisme

fabrica, fabric v. r. (tox.) a lua o nouă doză de drog pentru a îndepărta starea depresivă provocată de sindromul de sevraj.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

fabricá (a ~) (fa-bri-) vb., ind. prez. 3 fábrică
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

fabricà v. 1. a face prin procedări mecanice; a fabrica postavuri, arme; 2. a pune să se fabrice; 3. fig. a plăsmui: a fabrica o istorie
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

FABRICÁ, fábric, vb. I. Tranz. A produce diferite bunuri în serie și în cantități mari, prelucrând materia primă într-o fabrică, într-o uzină etc. ♦ P. gener. (Fam.) A face, a confecționa, a realiza. ♦ Fig. A născoci, a plăsmui, a inventa. – Din fr. fabriquer, lat. fabricare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

FÁBRICĂ, fabrici, s. f. Întreprindere industrială care folosește un sistem de mașini și de instalații tehnice în vederea executării operațiilor de transformare a materiei prime în produse finite, în serie și în cantități mari. ◊ Expr. (Fam.) A lua (pe cineva) în fabrică = a certa, a reproșa, a cere socoteală (cuiva); a bate (pe cineva). A intra în fabrica cuiva = a fi certat de cineva, a i se reproșa, a i se cere socoteală; a fi bătut de cineva. [Pl. și: (pop.) făbrici] – Din fr. fabrique, rus. fabrika, germ. Fabrik.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

FÁBRICĂ s. f. întreprindere industrială în care se transformă materiile prime în produse (finite), în serie și în cantități mari. (< fr. fabrique, rus. fabrika, germ. Fabrik)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

FÁBRICĂ s.f. Întreprindere industrială în care se transformă materiile prime în produse, mai ales în bunuri de larg consum, în serie și în cantități mari. [< fr. fabrique, rus. fabrika, cf. lat. fabrica].
Sursa: Dicționar de neologisme

fábrică (făbrici), s. f. – Întreprindere industrială. – Mr. fabrică. Lat. fabrica, prin intermediul it. fabbrica (după Sanzewitsch 202, din rus. fábrika). – Der. (din fr.) fabrica, vb.; fabricant, s. m.; fabricat, s. n., din germ. Fabrikat; fabricați(un)e, s. f. Forma mr. derivă de asemenea din it., ca ngr. φάμπριϰα, bg., tc. fabrika.
Sursa: Dicționarul etimologic român

fábrică f., pl. ĭ (lat. fábrica [fr. forge], d. fáber, meseriaș, ferar [!], din aceĭașĭ răd. cu facio, fac. V. faur). Manufactură, stabiliment în care se fabrică ceva: fabrică de arme, de încălțăminte. Prețu fabriciĭ, prețu cu care fabricantu vinde articulele [!] luĭ în comerciŭ. Marca fabriciĭ, semnu, blazonu pin [!] care se distinge o fabrică de alta.
Sursa: Dicționaru limbii românești

fábrică (fa-bri-) s. f., g.-d. art. fábricii; pl. fábrici
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

fabrică f. stabiliment unde se fabrică obiecte pentru comerț: preț, marfă de fabrică.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

FÁBRICĂ, fabrici, s. f. Întreprindere industrială care folosește un sistem de mașini și de instalații tehnice în vederea executării operațiilor de transformare a materiei prime în produse finite, în serie și în cantități mari. ◊ Expr. (Fam.) A lua (pe cineva) în fabrică = a certa, a reproșa, a cere socoteală (cuiva); a bate (pe cineva). A intra în fabrica cuiva = a fi certat de cineva, a i se reproșa, a i se cere socoteală; a fi bătut de cineva. [Pl. și: (pop.) făbrici] – Din fr. fabrique, rus. fabrika, germ. Fabrik.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

FÁBRICĂ, fabrici, s. f. Întreprindere industrială care folosește un sistem de mașini și de instalații tehnice în vederea executării operațiilor de transformare a materiei prime în produse finite, în serie și în cantități mari. ◊ Expr. (Fam.) A lua (pe cineva) în fabrică = a certa, a reproșa, a cere socoteală (cuiva); a bate (pe cineva). A intra în fabrica cuiva = a fi certat de cineva, a i se reproșa, a i se cere socoteală; a fi bătut de cineva. [Pl. și: (pop.) făbrici] – Din fr. fabrique, rus. fabrika, germ. Fabrik.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

FÁBRICĂ s. f. întreprindere industrială în care se transformă materiile prime în produse (finite), în serie și în cantități mari. (< fr. fabrique, rus. fabrika, germ. Fabrik)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

FÁBRICĂ s.f. Întreprindere industrială în care se transformă materiile prime în produse, mai ales în bunuri de larg consum, în serie și în cantități mari. [< fr. fabrique, rus. fabrika, cf. lat. fabrica].
Sursa: Dicționar de neologisme

fábrică (făbrici), s. f. – Întreprindere industrială. – Mr. fabrică. Lat. fabrica, prin intermediul it. fabbrica (după Sanzewitsch 202, din rus. fábrika). – Der. (din fr.) fabrica, vb.; fabricant, s. m.; fabricat, s. n., din germ. Fabrikat; fabricați(un)e, s. f. Forma mr. derivă de asemenea din it., ca ngr. φάμπριϰα, bg., tc. fabrika.
Sursa: Dicționarul etimologic român

fábrică f., pl. ĭ (lat. fábrica [fr. forge], d. fáber, meseriaș, ferar [!], din aceĭașĭ răd. cu facio, fac. V. faur). Manufactură, stabiliment în care se fabrică ceva: fabrică de arme, de încălțăminte. Prețu fabriciĭ, prețu cu care fabricantu vinde articulele [!] luĭ în comerciŭ. Marca fabriciĭ, semnu, blazonu pin [!] care se distinge o fabrică de alta.
Sursa: Dicționaru limbii românești

fábrică (fa-bri-) s. f., g.-d. art. fábricii; pl. fábrici
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

fabrică f. stabiliment unde se fabrică obiecte pentru comerț: preț, marfă de fabrică.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

FÁBRICĂ, fabrici, s. f. Întreprindere industrială care folosește un sistem de mașini și de instalații tehnice în vederea executării operațiilor de transformare a materiei prime în produse finite, în serie și în cantități mari. ◊ Expr. (Fam.) A lua (pe cineva) în fabrică = a certa, a reproșa, a cere socoteală (cuiva); a bate (pe cineva). A intra în fabrica cuiva = a fi certat de cineva, a i se reproșa, a i se cere socoteală; a fi bătut de cineva. [Pl. și: (pop.) făbrici] – Din fr. fabrique, rus. fabrika, germ. Fabrik.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)