FĂGĂDUIÁLĂ, făgăduieli, s. f. Faptul de a făgădui; promisiune, făgăduință. [Pr.: -du-ia-] – Făgădui + suf. -eală.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
făgăduĭálă f., pl. ĭelĭ. Promisiune.
Sursa: Dicționaru limbii românești
făgăduiálă s. f., g.-d. art. făgăduiélii; pl. făgăduiéliSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită FĂGĂDUIÁLĂ, făgăduieli, s. f. Faptul de a făgădui; promisiune, făgăduință. [Pr.: -du-ia-] – Făgădui + suf. -eală.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) 