fârtățí, fârtățésc, vb. IV (pop., înv.) 1. a considera pe cineva „fârtat” (frate-de-cruce). 2. (refl.) a se înfrăți.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
Forme flexionare:
fârtați - Substantiv masculin, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul fârtat
fârtați - Substantiv masculin, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul fârtat
fărtați - Substantiv masculin, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul fărtat
fărtați - Substantiv masculin, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul fărtat
fartați - Verb, Indicativ, imperfect, persoana a II-a, plural - pentru cuvantul farta
fartați - Verb, Conjunctiv, prezent, persoana a II-a, plural - pentru cuvantul farta
fartați - Verb, Indicativ, prezent, persoana a II-a, plural - pentru cuvantul farta
fartați - Adjectiv, masculin, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul fartat
fartați - Adjectiv, masculin, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul fartat
fartați - Verb, Imperativ, persoana a II-a, plural - pentru cuvantul farta
