EXTÍNCȚIE, extincții, s. f. Stingere, slăbire (a unei acțiuni, a unei oscilații etc.). ♦ Micșorare sau anulare a intensității unui fascicul de lumină. [Var.: extincțiúne s. f.] – Din fr. extinction.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a EXTÍNCȚIE s. f. stingere, slăbire (a unei acțiuni, oscilații etc.) ◊ micșorare, anulare a intensității unui fascicul de lumină. ◊ (fig.) stingere a vieții, moarte. (< fr. extinction, lat. exstinctio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
EXTÍNCȚIE s.f. (Rar) Stingere, slăbire (a unei acțiuni, a unei oscilații etc.); dispariție totală. [Gen. -iei, var. extincțiune s.f. / cf. fr. extinction].
Sursa: Dicționar de neologisme
EXTINCȚÍE (‹ fr., lat.) s. f. 1. Stingere, slăbire, încetare a unei funcțiuni, a unei acțiuni etc.; fig. dispariție, moarte. ♦ (FIZ.) Micșorare sau anulare a intensității unui fascicul de radiații, datorat absorbției acestora de mediul prin care se propagă. 2. (ECOL.) Dispariție a unor specii de pe un teritoriu dat, având ca urmare restrângerea progresivă a arealului speciei; se datorează mai ales unor factori antropomorfi (ex. speciile intens vânate).Sursa: Dicționar enciclopedic extíncție (-tinc-ți-e) s. f., art. extíncția (-ți-a), g.-d. art. extíncției; pl. extíncții, art. extíncțiile (-ți-i-)Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită EXTÍNCȚIE, extincții, s. f. Stingere, slăbire (a unei acțiuni, a unei oscilații etc.). ♦ Micșorare sau anulare a intensității unui fascicul de lumină. [Var.: extincțiúne s. f.] – Din fr. extinction.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)