EXPIRATÓR, -OÁRE, expiratori, -oare, adj. Care ajută, care servește la expirare. ◊ (Lingv.) Accent expirator = accent bazat pe intensificarea expirării la pronunțarea silabei accentuate. – Din fr. expirateur.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a EXPIRATÓR, -OÁRE adj. care servește la expirat. ♦ (fon.) accent ~ = accent bazat pe intensificarea expirării la pronunțarea silabei accentuate. (< fr. expirateur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
EXPIRATÓR, -OÁRE adj. Care servește la expirat. ♦ (Fon.) Accent expirator = accent bazat pe intensificarea expirării la pronunțarea silabei accentuate. [Cf. fr. expirateur].
Sursa: Dicționar de neologisme
*expiratór, -oáre adj. Mușchĭ expiratorĭ, care strîng peptu [!] expulsînd aeru.
Sursa: Dicționaru limbii românești
expiratór adj. m., pl. expiratóri; f. sg. și pl. expiratoáreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită EXPIRATÓR, -OÁRE, expiratori, -oare, adj. Care ajută, care servește la expirare. ◊ (Lingv.) Accent expirator = accent bazat pe intensificarea expirării la pronunțarea silabei accentuate. – Din fr. expirateur.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)