EXPATRIÉRE, expatrieri, s. f. Acțiunea de a se expatria și rezultatul ei; emigrare, emigrație. [Pr.: -tri-e-] – V. expatria.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
EXPATRIÉRE s.f. Acțiunea de a se expatria și rezultatul ei; emigrare, exilare. [Pron. -tri-e-. / < expatria].
Sursa: Dicționar de neologisme
*expatriére f. Plecare din patrie.
Sursa: Dicționaru limbii românești
expatriére (-pa-tri-e-) s. f., g.-d. art. expatriérii; pl. expatriériSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită EXPATRIÉRE, expatrieri, s. f. Acțiunea de a se expatria și rezultatul ei; emigrare, emigrație. [Pr.: -tri-e-] – V. expatria.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
expatriere - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul expatria
