EXILÁT, -Ă, exilați, -te, adj. (Adesea substantivat) Pedepsit cu exilul, izgonit sau plecat din țara sa, aflat în exil; surghiunit. ♦ Fig. Retras, izolat. [Pr.: eg-zi-] – V. exila.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a EXILÁT, -Ă adj., s. m. f. 1. condamnat la exil; aflat în exil. 2. (fig.) retras, izolat. (< exila)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
EXILÁT, -Ă adj., s.m. și f. Condamnat la exil; surghiunit. ♦ (Fig.) Retras, izolat. [< exila].
Sursa: Dicționar de neologisme
*exilát, -ă adj. și s. Care e în exil. – Ob. egz- (după fr.).
Sursa: Dicționaru limbii românești
exilat m. cel ce trăiește în exil.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
EXILÁT, -Ă, exilați, -te, adj. (Adesea substantivat) Pedepsit cu exilul, izgonit sau plecat din țara sa, aflat în exil; surghiunit. ♦ Fig. Retras, izolat. [Pr.: eg-zi-] – V. exila.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
exilat - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul exila