Am găsit 14 definiții pentru cuvantul/cuvintele exemplar:

EXEMPLÁR1, exemplare, s. n. Fiecare obiect dintr-o serie de obiecte identice reproduse după un model comun. ♦ Reprezentant al unei categorii de ființe sau de obiecte asemănătoare, luat izolat. [Pr.: eg-zem-] – Din fr. exemplaire, lat. exemplarium.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



EXEMPLÁR2, -Ă, exemplari, -e, adj. Care poate servi drept exemplu prin calitățile sale deosebite; pilduitor. ♦ Care are un caracter drastic, servind ca avertisment. Pedeapsă exemplară. [Pr.: eg-zem-] – Din fr. exemplaire, lat. exemplaris.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

EXEMPLÁR2, -Ă adj. 1. care poate servi ca exemplu. 2. cu caracter drastic, servind ca avertisment. (< fr. exemplaire, lat. exemplaris)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

EXEMPLÁR1 s. n. 1. fiecare dintre obiectele multiplicate în serie după un model comun. 2. fiecare dintre reprezentanții unei aceleiași categorii de ființe sau de lucruri asemănătoare. (< fr. exemplaire, lat. exemplarium)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

EXEMPLÁR s.n. 1. Fiecare dintre obiectele identice ale unei serii de lucruri, multiplicate după un model comun. 2. Reprezentant izolat al unei categorii de ființe sau de lucruri asemănătoare. [Pron. eg-zem-. / cf. fr. exemplaire, lat. exemplarium].
Sursa: Dicționar de neologisme

EXEMPLÁR, -Ă adj. Care poate servi ca exemplu. [Pron. eg-zem-. / cf. fr. exemplaire, lat. exemplaris].
Sursa: Dicționar de neologisme

exemplar, exemplare s. n. femeie frumoasă.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

*exemplár n., pl. e (lat. exemplar). Model, izvod, formă de imitat. Fie-care obĭect reprodus după un tip comun: ziarele apar în miĭ de exemplare. – Ob. egz- (după fr.).
Sursa: Dicționaru limbii românești

*exemplár, -ă adj. (lat. exemplaris). Care poate servi de exemplu: tuturor vinovaților trebuĭe să li se aplice pedepse exemplare. Adv. În mod exemplar. – Ob. egz- (după fr.).
Sursa: Dicționaru limbii românești

exemplár1 [x pron. gz] adj. m., pl. exemplári; f. exempláră, pl. exempláre
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

exemplár2 [x pron. gz] s. n., pl. exempláre
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

exemplar a. care poate servi de exemplu: conduită exemplară. ║ n. 1. model de urmat; 2. obiect reprodus după un tip comun: carte trasă în 3000 exemplare.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

EXEMPLÁR1, exemplare, s. n. Fiecare obiect dintr-o serie de obiecte identice reproduse după un model comun. ♦ Reprezentant al unei categorii de ființe sau de obiecte asemănătoare, luat izolat. [Pr.: eg-zem-] – Din fr. exemplaire, lat. exemplarium.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

EXEMPLÁR2, -Ă, exemplari, -e, adj. Care poate servi drept exemplu prin calitățile sale deosebite; pilduitor. ♦ Care are un caracter drastic, servind ca avertisment. Pedeapsă exemplară. [Pr.: eg-zem-] – Din fr. exemplaire, lat. exemplaris.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)