EXCOGITÁȚIE, excogitații, s. f. (Livr.) Efort de gândire. – Din fr. excogitation, lat. excogitatio.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a EXCOGITÁȚIE s. f. efort de gândire. (< lat. excogitatio, fr. excogitation)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
EXCOGITÁȚIE s.f. (Liv.) Efort de gândire. [Gen. -iei. / < lat. excogitatio, cf. fr. excogitation].
Sursa: Dicționar de neologisme
excogitáție (livr.) (-ți-e) s. f., art. excogitáția (-ți-a), g.-d. art. excogitáției; pl. excogitáții, art. excogitáțiile (-ți-i-)Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită EXCOGITÁȚIE, excogitații, s. f. (Livr.) Efort de gândire. – Din fr. excogitation, lat. excogitatio.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)