Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele excentric:

EXCÉNTRIC, -Ă, excentrici, -ce, adj., s. n. I. Adj. 1. Care iese din limitele obișnuitului, foarte original; neobișnuit, ciudat, bizar, extravagant. 2. (Mat.; despre un punct) Care se află în afara centrului unei figuri; (la pl.; despre figuri geometrice, piese etc.) care nu au centru comun. II. S. n. Organ de mașină în formă de disc, fixat pe un arbore rotativ și servind la transformarea mișcării circulare în mișcare rectilinie și invers. – Din fr. excentrique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



EXCÉNTRIC, -Ă I. adj. 1. (mat.; despre un punct) situat în afara centrului; (despre figuri geometrice) fără un centru comun. 2. neobișnuit, foarte original; extravagant, bizar. II. s. n. organ de mașină format dintr-un disc fixat pe un arbore rotativ, și a cărui axă nu este în centru, servind la transformarea mișcării de rotație în mișcare rectilinie alternativă și invers. (< fr. excentrique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

EXCÉNTRIC, -Ă adj. 1. (Geom.; despre un punct) Situat departe de centru, care nu se găsește în centrul unei figuri; (despre figuri geometrice) care nu au un centru comun. 2. Neobișnuit, deosebit de original; extravagant. // s.n. Organ de mașină format dintr-un disc fixat pe un arbore rotativ și a cărui axă nu este în centru, servind la transformarea mișcării circulare în mișcare rectilinie și invers. [< fr. excentrique, cf. lat. ex – afară de, centrum – centru].
Sursa: Dicționar de neologisme

*excéntric, -ă adj. (mlat. excentricus. V. central, con-centric). Se zice despre cercurile care, deși-s băgate unu într´altu, n´aŭ acelașĭ centru. Depărtat de centru, lateral: cartier excentric. Fig. Bizar, straniŭ, curios, original: purtare excentrică. S. n., pl. e. Mec. Pĭesă destinată să transforme o mișcare de rotațiune continuă într´o mișcare rectilinie alternativă. Adv. În mod excentric.
Sursa: Dicționaru limbii românești

excéntric1 adj. m., pl. excéntrici; f. excéntrică, pl. excéntrice
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

excéntric2 s. n., pl. excéntrice
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

excentric a. 1. depărtat de centru: cartier excentric; 2. fig. cu totul neobișnuit, bizar: om excentric.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

EXCÉNTRIC, -Ă, excentrici, -ce, adj., s. n. I. Adj. 1. Care iese din limitele obișnuitului; original; neobișnuit, ciudat, bizar, extravagant. 2. (Mat.; despre un punct) Care se află în afara centrului unei figuri; (la pl.; despre figuri geometrice, piese etc.) care nu au un centru comun. II. S. n. Organ de mașină în formă de disc, fixat pe un arbore rotativ și servind la transformarea mișcării circulare în mișcare rectilinie și invers. – Din fr. excentrique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)