EXCAVAȚIÚNE s. f. v. excavație.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
*excavațiúne f. (lat. excavátio, -ónis). Acțiunea de a scobi pămîntu. Rezultatu acesteĭ scobirĭ: cavernele-s excavațiunĭ naturale. – Și -áție.
Sursa: Dicționaru limbii românești
excavați(un)e f. 1. săpătură adâncă; 2. gaură în pământ sau în piatră.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
EXCAVAȚIÚNE s. f. v. excavație.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) 