EVOLUTÍV, -Ă, evolutivi, -e, adj. 1. Care se dezvoltă treptat și neîntrerupt. 2. Care ține de evoluție (1, 2). – Din fr. évolutif.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a EVOLUTÍV, -Ă adj. care evoluează treptat și neîntrerupt. ◊ care se referă la evoluție. (< fr. évolutif)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
EVOLUTÍV, -Ă adj. Care evoluează treptat și neîntrerupt. [< fr. évolutif].
Sursa: Dicționar de neologisme
*evolutív, -ă adj. (d. lat. evolutus, desfășurat, cu sufixu -iv). Supus evoluțiuniĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
evolutív adj. m., pl. evolutívi; f. evolutívă, pl. evolutíveSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită evolutiv a. supus evoluțiunii.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
EVOLUTÍV, -Ă, evolutivi, -e, adj. 1. Care se dezvoltă treptat și neîntrerupt. 2. Care ține de evoluție (1, 2). – Din fr. évolutif.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)