ETERONOMÍE s. f. v. heteronomie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ETERONOMÍE s.f. (Fil.) Principiu potrivit căruia voința subiectului nu are în sine rațiunea propriei acțiuni, ci derivă din rațiuni externe. ♦ Caracterul a ceea ce este eteronom. [Gen. -iei, var. heteronomie s.f. / < fr. hétéronomie, cf. gr. heteros – altul, nomos – lege].
Sursa: Dicționar de neologisme
ETERONOMÍE s. f. v. heteronomie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)