ETEROMÁN, -Ă, eteromani, -e, s. m. și f. Persoană care suferă de eteromanie. – Din fr. éthéromane.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ETEROMÁN, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de eteromanie. (< fr. éthéromane)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
ETEROMÁN, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de eteromanie. [< fr. éthéromane].
Sursa: Dicționar de neologisme
eteroman, eteromani s. m. (tox.) consumator de eter în scopul obținerii unei stări euforiceSursa: Dicționar de argou al limbii române eteromán s. m., pl. etEromániSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită ETEROMÁN, -Ă, eteromani, -e, s. m. și f. Persoană care suferă de eteromanie. – Din fr. éthéromane.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)