Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele eterogen:

ETEROGÉN, -Ă, eterogeni, -e, adj. 1. (Despre elementele unui întreg) Diferit, felurit, deosebit; (despre un întreg) compus din elemente diferite. ♦ Cu origine sau proveniență deosebită. 2. (Înv.; în sintagma) Substantiv eterogen = substantiv neutru. – Din fr. hétérogène.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

ETEROGÉN, -Ă adj. compus din elemente de natură, de origine diferită. (< fr. hétérogène)
Sursa: Marele dicționar de neologisme


ETEROGÉN, -Ă adj. De natură sau de origine diferită. [Var. heterogen, -ă adj. / < fr. hétérogène, cf. gr. heteros – altul, genos – gen, fel].
Sursa: Dicționar de neologisme

*eterogén, -ă adj. (vgr. ῾eterogenés). Care nu e omogen, ci de diferite naturĭ: societate eterogenă. Gram. Neutru.
Sursa: Dicționaru limbii românești

Eterogén adj. m., pl. Eterogéni; f. Eterogénă, pl. Eterogéne
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

eterogen a. 1. care e de natură diferită; 2. Gram. neutru.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ETEROGÉN, -Ă, eterogeni, -e, adj. 1. (Despre elementele unui întreg) Diferit, felurit, deosebit; (despre un întreg) compus din elemente diferite. ♦ Cu origine sau proveniență deosebită. 2. (Înv.; în sintagma) Substantiv eterogen = substantiv neutru. – Din fr. hétérogène.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)