ETEROCLÍT, -Ă, eterocliți, -te, adj. V. heteroclit.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ETEROCLÍT/HETEROCLÍT, -Ă adj. 1. format din elemente disparate, eterogene. 2. anormal; ciudat, bizar. (< fr. hétéroclite, lat. heteroclitus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
ETEROCLÍT, -Ă adj. Care deviază de la regulile obișnuite; anormal, nenormal, ciudat, bizar. [Var. heteroclit, -ă adj. / cf. fr. hétéroclite, lat. heteroclitus, gr. heteroklitos – îndoit, neregulat].
Sursa: Dicționar de neologisme
eteroclít (-ro-clit) adj. m., pl. eteroclíți; f. eteroclítă, pl. eteroclíteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită *eteroclít, -ă adj. (vgr. ῾eteróklitos, d. ῾éteros, altu, și klísis, declinare). Gram. Care se declină și după altă declinare, decĭ neregular. Fig. Contra regulelor arteĭ: edificiŭ eteroclit. Bizar, fantastic: gusturĭ eteroclite.
Sursa: Dicționaru limbii românești
eteroclit a. bizar, care se depărtează dela regulele ordinare ale artei: edificiu eteroclit.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ETEROCLÍT, -Ă, eterocliți, -te, adj. 1. Alcătuit din elemente disparate, eterogene. 2. Neobișnuit, anormal; ciudat, bizar. [Var.: heteroclít, -ă adj.] – Din fr. hétéroclite, lat. heteroclitus.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)