EST s. n. Unul dintre cele patru puncte cardinale, aflat în partea unde răsare soarele, opus vestului; loc pe orizont unde răsare soarele; p. ext. regiune situată în locul unde răsare soarele; răsărit1, orient. – Din fr. Est.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a EST s. n. punct cardinal în partea unde răsare soarele; răsărit, orient. (< fr. est)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
EST s.n. Unul dintre cele patru puncte cardinale; răsărit, orient. [< fr., it. est, cf. engl. east].
Sursa: Dicționar de neologisme
*est n., pl. ar fi urĭ (fr. est, d. engl. east, maĭ vechĭ est; germ. ost). Răsărit, orient, vorbind de punctele orizontuluĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
est (punct cardinal) s. n.; abr. ESursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită *Est (zonă geografică) s. propriu n.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită est n. răsărit, punct cardinal.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
EST s. n. Unul dintre cele patru puncte cardinale, aflat în partea unde răsare Soarele, opus vestului; loc pe orizont unde răsare Soarele; p. ext. regiune situată în locul unde răsare Soarele; răsărit1, orient. – Din fr. Est.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) EST1MÁT, estimate, s. n. Valoare aproximativă cu care se înlocuiește valoarea exactă a unei mărimi atunci când măsurarea experimentală a acesteia este afectată de erori. – V. estima.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)