ESCADRÓN, escadroane, s. n. Subunitate a unui regiment de cavalerie, corespunzând unei companii de infanterie sau unei baterii de artilerie. [Var.: scadrón s. n.] – Din rus. eskadron, fr. escadron.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ESCADRÓN s. n. 1. subunitate de cavalerie sau blindate, echivalentă companiei. 2. unitate a armatei americane a aerului. (< rus. eskadron, fr. escadron)Sursa: Marele dicționar de neologisme
ESCADRÓN s.n. Subunitate de cavalerie, corespunzând companiei de infanterie. [Pl. -oane. / < fr. escadron].
Sursa: Dicționar de neologisme
*escadrón n., pl. oane (fr. escadron, d. it. squadrone). Arm. O parte dintr´un regiment de cavalerie comandată de un căpitan, cam 100 de călărețĭ orĭ, cel mult, 150. Subdiviziune a unuĭ regiment de tren. – La început s´a zis scadron, după it., ceĭa ce era maĭ bine. Și șcadron (pol. szwadron) în Let. 2, 60.
Sursa: Dicționaru limbii românești
escadrón (-ca-dron) s. n., pl. escadroáneSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită escadron n. unitate de bază a cavaleriei, corespunzând cu bateria din artilerie și cu compania din infanterie.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ESCADRÓN, escadroane, s. n. Subunitate a unui regiment de cavalerie, corespunzând unei companii de infanterie sau unei baterii de artilerie. [Var.: scadrón s. n.] – Din rus. eskadron, fr. escadron.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)