Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele eruptiv:

ERUPTÍV, -Ă, eruptivi, -e, adj. 1. Cu privire la o erupție (1), care provine dintr-o erupție; de origine vulcanică. ♦ Fig. (Despre oameni și manifestările lor) Nestăpânit, impetuos; violent. 2. (Despre o boală) Însoțit de apariția unei erupții (2), care se manifestă printr-o erupție. – Din fr. éruptif.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


ERUPTÍV, -Ă adj. 1. de, din erupție; (despre roci) de origine vulcanică. ◊ (fig.; despre oameni și manifestările lor) violent, impetuos, vulcanic. 2. (despre boli) însoțit de o erupție. (< fr. éruptif)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

ERUPTÍV, -Ă adj. 1. De (din) erupție; (despre roci) de origine vulcanică. ♦ (Fig.) Violent, impetuos, vulcanic (în porniri, în gândire). 2. (Despre o boală) Însoțit de o erupție. [< fr. éruptif].
Sursa: Dicționar de neologisme

*eruptív, -ă adj. (d. erupt). Care se produce pin [!] erupțiune: terenurĭ eruptive; frigurĭ eruptive.
Sursa: Dicționaru limbii românești

eruptív adj. m., pl. eruptívi; f. eruptívă, pl. eruptíve
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

eruptiv a. 1. privitor la erupțiunile vulcanice: terenuri eruptive; 2. Med. însoțit de erupțiune: friguri eruptive.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ERUPTÍV, -Ă, eruptivi, -e, adj. 1. Cu privire la o erupție (1), care provine dintr-o erupție; de origine vulcanică. ♦ Fig. (Despre oameni și manifestările lor) Nestăpânit, impetuos; violent. 2. (Despre o boală) Însoțit de apariția unei erupții (2), care se manifestă printr-o erupție. – Din fr. éruptif.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)