EROÍSM s. n. Capacitatea de a săvârși fapte mari; vitejie; fel de a acționa specific unui erou; spirit eroic, bravură. – Din fr. héroïsme.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a EROÍSM s. n. comportare deosebită care se manifestă prin săvârșirea de fapte mari în împrejurări grele (în război); atitudine, faptă de erou; vitejie. (< fr. héroïsme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
EROÍSM s.n. Caracterul a ceea ce este eroic; vitejie, curaj; spirit de erou. [< fr. héroïsme].
Sursa: Dicționar de neologisme
eroísm s. n.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită eroism n. caracter sau faptă de erou.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
EROÍSM s. n. Capacitatea de a săvârși fapte mari; vitejie; fel de a acționa specific unui erou; spirit eroic, bravură. – Din fr. héroïsme.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)