ERIJÁ, erijez, vb. I. Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. „în”) A-și atribui fără nici un drept o situație, un rol care conferă autoritate, a se da drept..., a voi să treacă drept... – Din fr. ériger.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ERIJÁ vb. refl. a-și aroga ilegal o autoritate, un rol, a se da drept... (< fr. ériger)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
ERIJÁ vb. I. refl. A-și aroga ilegal o autoritate, un rol etc., a se da drept... [P.i. 3,6 -jează, ger. -jind. / < fr. ériger, cf. it., lat. erigere – a înălța].
Sursa: Dicționar de neologisme
erijá (erijéz, eriját), vb. – A ridica, a înălța. – Var. (înv.) erige. Fr. ériger. Pentru var. cf. dubletele corija-corije, dirija-dirije, etc.Sursa: Dicționarul etimologic român !erijá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se erijeáză, 1 pl. ne erijắm; conj. prez. 3 să se erijéze; ger. erijấndu-seSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită ERIJÁ, erijez, vb. I. Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. „în”) A-și atribui fără nici un drept o situație, un rol care conferă autoritate, a se da drept..., a voi să treacă drept... – Din fr. ériger.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)