Am găsit 20 de definiții pentru cuvantul/cuvintele erg:

ERG1, ergi, s. m. (Fiz.) Unitate de măsură a energiei, egală cu lucrul mecanic efectuat de o forță de o dină care își deplasează punctul de aplicație cu un centimetru. – Din fr. erg.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



ERG2, erguri, s. n. Deșert de nisip cu dune, caracteristic Saharei, format de obicei în porțiunile mai coborâte ale scoarței pământului. – Din fr. erg.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

ERG2 s. n. deșert de nisip acoperit cu dune, în Sahara, Peninsula Arabică etc. (< fr. erg)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

ERG1 s. m. unitate de măsură pentru energie, lucru mecanic și căldură egală cu lucrul mecanic efectuat de o forță de o dină care își deplasează punctul de aplicație cu 1 cm. (< fr. erg, gr. ergon)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

ERG s.m. (Fiz.) Unitate de măsură a energiei, a lucrului mecanic și a cantității de căldură, egală cu lucrul mecanic efectuat de forța de o dină care își deplasează punctul de aplicație cu 1 cm în direcția ei. [< fr. erg, cf. gr. ergon – lucru].
Sursa: Dicționar de neologisme

ERG s.n. (Geol.) Deșert de nisip format din dune, în Sahara occidentală. [< fr. erg < cuv. arab].
Sursa: Dicționar de neologisme

erg1 (unitate de măsură) s. m., pl. ergi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

erg2 (deșert de nisip) s. n., pl. érguri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

ERG1, ergi, s. m. (Fiz.) Unitate de măsură tolerată pentru energie, lucru mecanic și căldură, egală cu lucrul mecanic efectuat de o forță de o dină când acesta își deplasează punctul de aplicație cu un cm. – Din fr. erg.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ERG2, erguri, s. n. Deșert de nisip cu dune, caracteristic Saharei, format de obicei în porțiunile mai coborâte ale scoarței Pământului. – Din fr. erg.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ERG1, ergi, s. m. (Fiz.) Unitate de măsură a energiei, egală cu lucrul mecanic efectuat de o forță de o dină care își deplasează punctul de aplicație cu un centimetru. – Din fr. erg.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

ERG2, erguri, s. n. Deșert de nisip cu dune, caracteristic Saharei, format de obicei în porțiunile mai coborâte ale scoarței pământului. – Din fr. erg.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

ERG2 s. n. deșert de nisip acoperit cu dune, în Sahara, Peninsula Arabică etc. (< fr. erg)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

ERG1 s. m. unitate de măsură pentru energie, lucru mecanic și căldură egală cu lucrul mecanic efectuat de o forță de o dină care își deplasează punctul de aplicație cu 1 cm. (< fr. erg, gr. ergon)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

ERG s.m. (Fiz.) Unitate de măsură a energiei, a lucrului mecanic și a cantității de căldură, egală cu lucrul mecanic efectuat de forța de o dină care își deplasează punctul de aplicație cu 1 cm în direcția ei. [< fr. erg, cf. gr. ergon – lucru].
Sursa: Dicționar de neologisme

ERG s.n. (Geol.) Deșert de nisip format din dune, în Sahara occidentală. [< fr. erg < cuv. arab].
Sursa: Dicționar de neologisme

erg1 (unitate de măsură) s. m., pl. ergi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

erg2 (deșert de nisip) s. n., pl. érguri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

ERG1, ergi, s. m. (Fiz.) Unitate de măsură tolerată pentru energie, lucru mecanic și căldură, egală cu lucrul mecanic efectuat de o forță de o dină când acesta își deplasează punctul de aplicație cu un cm. – Din fr. erg.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ERG2, erguri, s. n. Deșert de nisip cu dune, caracteristic Saharei, format de obicei în porțiunile mai coborâte ale scoarței Pământului. – Din fr. erg.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)