EPURATÓR, epuratoare, s. n. Aparat sau instalație care servește la epurarea materialelor solide sau gazoase. – Din fr. épurateur.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a EPURATÓR s. n. aparat, instalație care servește la îndepărtarea impurităților dintr-un material solid sau fluid. (< fr. épurateur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
EPURATÓR s.n. Aparat cu ajutorul căruia se face curățirea unui material de substanțele nefolositoare sau dăunătoare. [Cf. fr. épurateur].
Sursa: Dicționar de neologisme
epuratór s. n., pl. epuratoáreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită EPURATÓR, epuratoare, s. n. Aparat sau instalație care servește la epurarea materialelor solide sau gazoase. – Din fr. épurateur.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)